Mântuirea – darul cel mai de preț

” Căci dacă cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit ne zguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare care după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o.” (Evrei cap. 2:2,3)

Din Sfintele Scripturi cunoaștem pe Dumnezeu, Creatorul, Izvorul și Dătătorul de viață, care menține totul în picioare. El este prezentat și ca Dumnezeu Mântuitor, atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Psalmul 119: 90, 91.” Credincioșia Ta ține din neam în neam; Tu ai întemeiat pământul și el rămâne tare. După legile Tale stă în picioare totul astăzi. Căci toate lucrurile îți sunt supuse.” Isaia cap. 43:11 și Osea cap. 13:4:” Eu, Eu sunt Domnul și afară de Mine nu este niciun Mântuitor. Dar Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, din țara Egiptului încoace. Tu cunoști că nu este alt Dumnezeu afară de Mine și nu este alt Mântuitor afară de Mine”.

Datorită dragostei și milostivirii Sale, Dumnezeu a izbăvit și a ocrotit pe poporul Său în permanență, căci aveau nevoie strictă de ajutorul lui Dumnezeu pentru a-i izbăvi și a-i scoate la liman din cele mai grele necazuri și încercări. Pentru poporul Său din vechime, Domnul, Dumnezeu se descoperă și se prezintă și ca Dumnezeul lor Mântuitor, Salvator și Călăuzitor.

În contextul mărturiei Sfintei Scripturi, Autorul Mântuirii noastre este Dumnezeul nostru Creator, împreună cu Domnul Isus Hristos, Fiul Său cel Sfânt și preaiubit. Mântuirea înseamnă: izbăvire din robie, salvarea vieții, eliberare și iertare din păcat, ispășire și răscumpărare. Cei care beneficiază de mântuirea lui Dumnezeu suntem noi oamenii păcătoși de pe acest pământ.

Mântuirea lui Dumnezeu este singura noastră salvare și este o manifestare și un act al milei și îndurării Lui. În Vechiul Testament ne este arătată intervenția lui Dumnezeu și Harul Său pentru mântuirea și salvarea poporului Său, când Domnul S-a implicat direct pentru poporul Său, Israel, pentru a-l izbăvi, a-l ocroti și ajuta și a-l învăța legile și poruncile Sale, în mod miraculos. În final, mântuirea lui Dumnezeu ne izbăvește din robia păcatului și aduce cu sine viața veșnică pentru cel care a primit-o. Mântuirea pentru noi, oamenii păcătoși, este darul cel mai de preț ce ne este dat de Dumnezeu și ne este oferită odată cu răscumpărarea noastră din păcat și care l-a costat pe Dumnezeu Tatăl, jertfa Fiului Său, Isus Hristos. Mântuirea pentru noi cuprinde lucrarea Domnului Isus Hristos de pe pământ, vestirea Evangheliei Sale, moartea și învierea Sa și după înălțarea la ceruri. Domnul Isus face lucrarea de Mare Preot de ispășire (iertare) și mijlocire pentru păcatele noastre. Prin această lucrare a Domnului Hristos de mijlocire, din Sanctuarul ceresc, păcatele ne sunt iertate. Ioan cap. 3:16; Evrei cap. 7: 24-26; 1 Ioan cap. 4: 9, 10. Un lucru esențial pentru noi este să nu uităm pe Dumnezeu Mântuitorul nostru care prin Domnul Isus Hristos ne-a salvat de la moarte veșnică la viața veșnică. Prin lucrarea de mântuire care are la bază jertfa Domnului Hristos de la Calvar ca plată a păcatelor noastre, ne este garantată mântuirea și viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu. Despre Marele nostru Dumnezeu și Mântuitor al nostru, Isus Hristos, ne mărturisesc adevărurile scrise în Biblie:

Ø ” Ni se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul” Luca cap. 1: 47. Cu ocazia vestirii nașterii Domnului Isus pe pământ, Maria primește această veste adusă de înger. Cu mare bucurie și credință recunoaște pe Dumnezeu ca Mântuitorul ei și a poporului său.

Ø ” Știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”. Ioan cap. 4:42. Domnul Isus Hristos a fost trimis pe pământ să mântuiască pe oameni din robia păcatului. În acest verset este arătată trezirea oamenilor din Samaria, unde Domnul Isus le-a adus mesajul Evangheliei Sale și chemarea la pocăință pentru a fi mântuiți. Duhul Sfânt a lucrat la mintea samaritencei și apoi a oamenilor din cetate și au crezut, că Domnul este Hristosul trimis de Dumnezeu ca Mântuitor al lumii. Mulți cunoșteau profețiile Vechiului Testament care arătau venirea Domnului Isus Hristos ca Mântuitor. 1 Ioan cap. 4:14. Dumnezeu Tatăl a împuternicit pe Fiul Său, Isus Hristos, pentru lucrarea de mântuire și de salvare a oamenilor.” Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor.” Faptele ap. Cap. 5:31, Matei cap. 28:18.

Garanții și făgăduințe pe care ni le oferă Domnul, odată cu darul mântuirii Sale

” Cetățenia noastră este în ceruri de unde așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos” Filipeni cap. 3:20. Prin mântuirea oferită de Domnul Isus Hristos și acceptată de noi, cu credință și cu pocăință, am căpătat acele drepturi de moștenitori ai împărăției Sale. Numele noastre sunt scrise în ceruri în Cartea Vieții. Luca cap. 10:20; Evrei cap. 12:23; Apoc. Cap. 20:15. Desăvârșirea mântuirii și a salvării noastre va fi atunci când va veni din nou Domnul Isus Hristos și va lua acasă la El în ceruri pe toți mântuiții Lui, răscumpărați care-i aparțin. Ioan 14: 1-4 și Apocalipsa cap. 22:12. Prin darul mântuirii, al iertării și al izbăvirii de sub pedeapsa veșnică ni s-a dat dreptul de a fi copii a lui Dumnezeu. Ioan cap.1:12; 1Ioan 3:1-3. Darul mântuirii și al răscumpărării prin Domnul Isus Hristos este oferit tuturor oamenilor.” Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Ioan cap. 3:16.” Dumnezeul cel viu care este Mântuitorul tuturor oamenilor și mai ales al celor credincioși”. 1 Timotei cap. 4:10.

Cine crede în Domnul Isus Hristos în lucrarea Sa de mântuire în jertfa Sa, moartea și învierea Sa pentru păcatele omenirii și îl primește ca Mântuitor al său personal, va beneficia de harul, ajutorul și iertarea +lui Dumnezeu, iar la sfârșit de cale va primi răsplătiri în Împărăția veșnică a Domnului. Ioan cap. 6:39, 40; 1 Corinteni cap. 2:9. Dumnezeu și-a arătat dragostea și bunătatea pentru noi, prin Fiul Său, Domnul Isus Hristos pe care L-a trimis pe pământ ca Mântuitor și Răscumpărător prin jertfa Sa și ca Salvator al nostru, pentru viața veșnică. Tit cap. 3:4,5. Căci fără iertarea și izbăvirea noastră din păcat prin lucrarea de mântuire a Domnului Hristos, noi eram pierduți și sortiți morții pentru veșnicie, dar putem fi salvați numai prin El, care ne-a împăcat cu Dumnezeu.” Dar acum odată ce ați fost izbăviți din păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit: Viața veșnică. Fiindcă plata păcatului est moartea, dar darul fără plată a lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” Romani cap. 6:22,23.” Pavel afirmă că Scripturile pot să-ți dea înțelepciunea care duce la mântuire prin credința în Isus Hristos”. 2 Timotei cap. 3:15 Mântuirea stă la dispoziția omului ca un dar de la Dumnezeul cel drept, care acționează în virtutea harului pe care și-l manifestă față de păcătosul lipsit de orice merit, când acesta, prin darul credinței, se încrede în neprihănirea lui Hristos care l-a răscumpărat de la moarte și l-a îndreptățit prin Învierea Sa. Dumnezeu, prin Fiul Său, Isus Hristos, îl justifică pe acest păcătos care a acceptat mântuirea Sa, adică îi acordă neprihănirea lui Hristos și îl împacă cu Sine în Hristos și prin Hristos” făcând pace prin sângele Crucii Lui” 2 Corinteni cap. 5:18; Romani cap. 5:11 și Coloseni cap. 1:20. În aceste condiții Dumnezeu îi adoptă în familia Lui pe cei mântuiți și răscumpărați dintre oameni, le dăruiește arvuna, pecetea Duhului Sfânt în inimă cu roadele Sale, făcându-i în felul acesta o făptură nouă”. Galateni cap. 4:5; Efeseni cap. 1:13; 2 Corinteni cap. 1:22; Ezechiel cap. 18: 31,32; Apoc. Cap. 22:14.

Prin Isus Hristos ne este asigurată mântuirea și viața veșnică în Împărăția Sa. Pentru aceasta este absolut necesar să conlucrăm cu Dumnezeu la mântuirea noastră. Trebuie să avem credință și încredere puternică în Cuvântul Evangheliei și în făgăduința de mântuire a lui Dumnezeu. Marcu cap. 1:15 și cap. 16: 15, 16; Romani cap. 10: 9-13. Prin credință să ascultăm de voia și poruncile lui Dumnezeu trăind o viață de pocăință, de sfințenie și de neprihănire primind cu bucurie harul și mântuirea oferită de El. Ne putem îndoi de mântuirea noastră numai atunci când nu ne-am predat cu totul Domnului și nu avem destulă credință. Trebuie să avem în vedere un lucru: nu meritele noastre ne mântuiesc, ci numai meritele Domnului Hristos, care a luat locul păcătosului la cruce, suportând pedeapsa pentru păcatele noastre.

Motive pentru a iubi pe Dumnezeul nostru din toată puterea ființei noastre și de a-I fi recunoscători, cu umilință și cu pocăință:” Preaiubitul Fiu a lui Dumnezeu a intervenit ca să poarte pedeapsa nelegiuirilor, pentru ca omul vinovat să mai aibă încă o șansă să poată fi adus în grația lui Dumnezeu Tatăl. Prețul de răscumpărare pentru noi a fost Cel îmbrăcat în natură umană, Cel care era totuși una cu Divinitatea. Pământul însuși s-a cutremurat și s-a clătinat atunci când scumpul Fiu a lui Dumnezeu a îndurat mânia lui Dumnezeu pentru fărădelegile omului. Cerurile s-au îmbrăcat în sac pentru a ascunde priveliștea Suferindului Divin. Încălcarea Legii lui Dumnezeu de către om a făcut necesară această suferinţă.” 2 Corinteni cap. 5:21; 1 Ioan cap. 4:9,10; Matei cap. 27:32-50; Marcu 15:21-37; Luca cap. 23: 26-47; Ioan cap. 19:17-30.

” Fiindcă Mă iubește – zice Domnul, de aceea îl voi izbăvi, îl voi ocroti căci cunoaște Numele Meu. Îl voi sătura cu viață lungă și-i voi arăta mântuirea Mea.” Ps. 91: 14, 16.

Ce făgăduință minunată și demnă de încredere, care ne-o dă Dumnezeul nostru iubitor, pentru cei care – L iubesc, se roagă și își pun încrederea în El: dacă-L iubim pe Dumnezeu și ne încredem în dragostea și făgăduințele Sale, vom fi ocrotiți în vreme de primejdie și necaz, apoi ne oferă izbăvirea și viața veșnică datorită mântuirii Sale. Ps. 91.

În viața aceasta pământească, omul, oricare ar fi el, dacă acceptă mântuirea oferită de Dumnezeu, prin legământul și mărturisirea credinței sale, intră într-o relație de pace și credincioșie cu Dumnezeu, devine dependent de Dumnezeu prin Isus Hristos Mântuitorul, care-i asigură ocrotirea, călăuzirea și purtarea de grijă în problemele sale de viață, iar omul este angajat să răspundă și el dragostei lui Dumnezeu cu: dragoste, credință, pocăință și ascultarea sa față de Dumnezeu Creatorul, Mântuitorul și Răscumpărătorul său. Dragostea noastră pentru Dumnezeu să fie arătată prin ascultare de poruncile și de voia sfântă a Domnului, care să provină dintr-o inimă curată, binevoitoare, sinceră, pocăită și smerită. Ioan cap. 14:15.

Atât Dumnezeu, cât și omul sunt conlucrători la mântuirea oferită și fiecare își face partea sa de lucrare. Mântuirea lui Dumnezeu este oferită tuturor oamenilor de pe pământ, deoarece toți fiind păcătoși au nevoie de mântuire și de salvare veșnică și are efect numai pentru acele persoane care o primesc cu bucurie, cu smerenie, cu credință și cu pocăință ca pe cel mai mare dar: „Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca nici unul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” 2 Petru cap. 3:9.

Mântuirea înseamnă pocăință – ieșirea din lume și intrarea într-o relație cu Dumnezeu, de pace și credincioșie a legământului încheiat. „Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi șterge păcatele”. Romani cap. 11:27. „Dar iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor. Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele și și fărădelegile lor.” Evrei cap. 8:10, 12.

Omul poate găsi și poate căpăta mântuirea și salvarea lui veșnică, dacă o dorește (exemplul lui Zacheu), prin credința în Domnul Isus Hristos și prin înțelepciunea primită de la Duhul Sfânt. Dumnezeu ne cheamă pe toți la mântuire, la pocăință și la ascultare de cuvântul Evangheliei, căci în dragostea Sa ne dorește viața și salvarea veșnică și nu dorește moartea păcătosului. Ezechiel cap. 18: 21-23, 27, 28. Căci Dumnezeu a rânduit și o zi a judecății și a dreptății Sale, când Domnul va da plata cuvenită fiecăruia pentru modul cum am răspuns chemării Sale, harului și mântuirii Sale. Faptele ap. Cap. 17:31; 2 Tesaloniceni cap. 1: 7, 8; Apoc. Cap. 20:12.

Trăirea în păcat și despărțirea de Dumnezeu înseamnă moarte pentru păcătos. Acest măreț dar al mântuirii înseamnă, pentru cei care-l primesc, iertare și viață veșnică și a costat viața Fiului lui Dumnezeu, Isus Hristos. A murit El în locul nostru la Calvar pe cruce în chinurile cele mai cumplite, ca noi să trăim în viața veșnică. Ioan cap. 3:16. Acest har și această îndurare a lui Dumnezeu ne sunt oferite, depinde de fiecare cum îl prețuim și cum îl acceptăm pentru viață. Alegerea aparține fiecăruia:

- Acceptând mântuirea lui Dumnezeu, pocăința și ascultarea de voia Sa cea sfântă, la sfârșit vom primi fericirea în viața veșnică, sau

- Respingând chemarea lui Dumnezeu, neprețuind harul lui Dumnezeu de mântuire, mulți sunt indiferenți față de dragostea Lui și sunt neascultători de Dumnezeu, trăind în păcatele lor. Aceștia, fiind orbiți de vrăjmaș, trăiesc în viața aceasta punându-și încrederea numai în cele trecătoare și făcând ce le place, lucruri rele, ca și cum pentru ei Dumnezeu nu există. Aceștia sunt ca cei prezentați în Matei cap. 7: 13, 14; Apoc. Cap. 20:13-15 și cap. 21:8.

„Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul, căci îți poruncesc azi să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în căile Lui și să păzești poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, ca să trăiești”. Deuteronom cap. 30: 15,16.

„Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă Cuvintele Mele și crede în Cel Ce M-a trimis, are viața veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață.” Ioan cap. 5:24.

Rugăciune:

„Părinte Ceresc, Domnul și Dumnezeul nostru care ne-ai creat, în Numele Domnului Isus Hristos, Fiul Tău cel Sfânt și Preaiubit, îți mulțumesc și Te laudă inima mea pentru mărețul dar al mântuirii, pentru dragostea Ta pentru noi păcătoșii, pentru Domnul Isus Hristos, care S-a oferit să moară ca Miel de jertfă pentru păcatele noastre. Îți mulțumesc cu adâncă recunoștință căci numai prin acest mare sacrificiu al Tău ne oferi mântuirea, iertarea și salvarea de sub pedeapsa veșnică și moștenirea Împărăției Tale. Ajută-ne, Doamne, să prețuim mărețul dar al mântuirii noastre, care Te-a costat atât de mult și să nu stăm nepăsători față de o mântuire atât de mare.

Slăvit, binecuvântat, lăudat și glorificat să fie Dumnezeu Tatăl, Fiul Său, Isus Hristos și Duhul Sfânt, în vecii vecilor. AMIN”

Pentru acest material s-au folosit și unele pasaje din Dicționarul Biblic.

Olga Bucaciuc, august 2012

Să fim gata pentru împărăția lui Dumnezeu

Să fim gata pentru împărăția lui Dumnezeu

” Doamne, cine va locui în Cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? – Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă. Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său. El privește cu dispreţ pe cel vrednic de disprețuit, dar cinstește pe cei ce se tem de Domnul. El nu-și ia vorba înapoi, dacă face un jurământ în paguba lui. El nu-și dă banii cu dobândă și nu ia mită împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartă așa, nu se clatină niciodată.” Psalmul 15:1-5.

Prin acest psalm, David își manifestă dorința lui sinceră de a fi plăcut lui Dumnezeu și de a ajunge în Împărăția Lui, făgăduită celor sfinți și neprihăniți. În acest psalm ne este prezentat un creștin autentic credincios și plăcut lui Dumnezeu și care va fi primit în împărăția Domnului. Psalmistul este conștient că în împărăția lui Dumnezeu nu poate intra oricine, ci numai acela care și-a trăit viața împlinind în permanență voia lui Dumnezeu. Acesta este o persoană cu un caracter sfințit, care este călăuzită și luminată de Duhul Sfânt. Întrebarea retorică pusă de David este valabilă pentru orice suflet care dorește mântuirea și viața veșnică. Ne putem verifica foarte ușor, dacă avem sau nu aceste trăsături în caracterul nostru, comparându-ne cu cel ce va ajunge în ceruri la Dumnezeu, „în Cortul lui Dumnezeu și pe muntele Său cel sfânt”. Cu alte cuvinte, acest psalm ne prezintă comportamentul sfânt al credinciosului în viața aceasta, în societate, privitor la relația cu Dumnezeu și cu semenii.

„Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu și spune adevărul din inimă.” În acest context se are în vedere acel creștin care face parte dintr-o biserică și a cărui viață „vorbește” și arată aceste trăsături sfinte. Este un credincios al Domnului care iubește pe Dumnezeu, ascultă de Dumnezeu și face voia Lui împlinind poruncile Sale, în orice împrejurare a vieții în care s-ar afla. Are un respect și o teamă sfântă pentru Dumnezeu, de a nu păcătui, trăind în neprihănire și sfințenie. Căci voia lui Dumnezeu este sfințenia noastră. Acest creștin este ca și cel prezentat în psalmul 1. El cugetă zi și noapte la Legea Domnului și nu se amestecă în nici un fel cu cei răi din lume. În faptele și atitudinile sale se constată roadele Duhului Sfânt, care locuiește în inima sa. Deci în relația cu Dumnezeu și cu aproapele său, un adevărat creștin și moștenitor al Împărăției Sale, trăiește o viață cinstită și dreaptă, fără de păcat, are teamă de Dumnezeu, căutând în permanență prin toate acțiunile vieții să rămână în conformitate cu voia și poruncile lui Dumnezeu.

„Acela nu clevetește cu limba lui, nu face rău semenului său și nu aruncă ocara asupra aproapelui său.” Un adevărat creștin și ucenic al Domnului nu clevetește cu limba lui niciodată. A cleveti înseamnă: a murmura, a vorbi de rău, a fi nemulțumit, a acuza pe nedrept, a răspândi zvonuri denigratoare și mincinoase față de o persoană. Prin aceste afirmații se aduc acelei persoane prejudicii nedrepte asupra corectitudinii și moralității sale. Deci în vorbele unui creștin sfânt care se străduiește să fie asemenea Domnului Hristos, nu vor exista cuvinte de bârfă, cuvinte mincinoase și nici un fel de vorbire de rău despre semenul sau aproapele său. Căci aceste fapte, dacă există în comportamentul unora, nu vin din dragoste, sunt distructive și nu zidesc, ci duc la dezbinare și provoacă răni sufletești. Cei care obișnuiesc să înfăptuiască aceste păcate, fac lucrarea vrăjmașului. Un adevărat creștin și moștenitor al Împărăției lui Dumnezeu nu face rău semenului său, ci îi face numai bine, datorită faptului că el, fiind plin de dragostea lui Dumnezeu și de Duhul Sfânt, va urmări întotdeauna, ca prin vorbire și fapte să facă numai bine celor din jur și în felul acesta el este o influență bună și o lumină pentru slava Domnului. Chiar dacă trece prin încercări și prin unele situații dificile ce pot genera conflicte, credinciosul nu se ceartă cu nimeni, nu caută să-și facă dreptate aruncând vină și cuvinte de ocară, cuvinte acuzatoare, jignitoare și pline de nervi asupra nimănui. Știe că Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace unii cu alții, iertând pe cei ce au greșit și cerând iertare și adresează semenului său cuvinte blânde și încurajatoare și care nu rănesc inima. Efeseni cap. 4: 30-32.

Creștinul face distincție între o persoană demnă de a fi prețuită sau nu, în funcție de caracterul și de comportamentul acesteia în societate, între oameni și față de Dumnezeu. O persoană care este împăcată cu Dumnezeu, va trăi în pace și bună înțelegere cu toți cei din jur. Căci dacă iubim pe Dumnezeu ne vom iubi și aproapele nostru. În acest context, o persoană vrednică de” disprețuit”, pentru adevăratul credincios al Domnului, este acela care nu are o purtare sfântă, se comportă urât în societate și care nu ascultă de Dumnezeu făcând multe încălcări ale ale Legii Sale. Acesta față de cei din jur, în funcție de situație și de interesele sale, de multe ori nu arată respect, o bună educație, cinste, amabilitate, blândețe, deoarece este lipsit de dragostea lui Dumnezeu ce ar trebui să o aibă în inimă. Astfel de fapte ale unora care nu doresc să cunoască pe Dumnezeu, nu sunt plăcute lui Dumnezeu și nici credincioșilor Săi și sunt vrednice de condamnat. Credinciosul temător și iubitor de Dumnezeu își poate găsi plăcerea și bucuria numai în părtășie cu acei care sunt ca el, care iubesc pe Dumnezeu și sunt credincioși adevărului Sfânt și îți dau interesul de a înainta pe calea Domnului împreună. Ei se bucură când se întâlnesc unul cu altul, se încurajează unul pe altul, se roagă împreună lui Dumnezeu și sunt uniți în ce privește credința și slujirea lor către Dumnezeu. Ei, acești creștini devotaţi lui Dumnezeu, se respectă și se încurajează unul pe altul pentru lucrurile bine făcute. „Sfinții care sunt în țară oamenii evlavioși, sunt toată plăcerea mea.” Psalm 16:3.

            Deci, credinciosul adevărat are o relație apropiată de părtășie, de dragoste și respect în mod deosebit, ca între frați, cu cei care se tem de Dumnezeu și în a căror viață se poate vedea sfințenie și neprihănire. În felul acesta ei împlinesc porunca dată de Domnul Isus ucenicilor Săi din Ioan cap. 15:12 care ne spune să avem dragoste unii pentru alții.

            Un adevărat creștin păzește prin viața lui zilnică toate poruncile lui Dumnezeu inclusiv porunca a opta și a noua. Un astfel de om credincios este cinstit și drept față de aproapele său. Ceea ce a promis, făcând o juruință, o aduce la îndeplinire întocmai, după cum a spus, chiar dacă va avea pagubă de pe urma acestui lucru, căci nu vrea să se facă vinovat de minciună. El este bun și ajută pe cel care are nevoie de a i se împrumuta sume de bani sau alte bunuri, dar nu pretinde nicio dobândă. Ajută cu bucurie pe cel ce are nevoie de ajutor, intervine în apărarea lui fără a cere răsplată pentru aceasta. Ezechiel cap. 18:5-9.

            În viața moștenitorului Împărăției lui Dumnezeu se va vedea credinţă, bucurie și încredere deplină în Dumnezeu. Iar faptele lui bune pe care el le face pentru cei din jur sunt motivate de credința și dragostea lui pentru Dumnezeu și dragoste și milă pentru aproapele său. Un astfel de creștin este fericit și încrezător în Dumnezeu și în făgăduințele Sale și chiar dacă ar trece prin diferite încercări ale vieții, el nu se va clătina în credință niciodată. El așteaptă cu nădejde Împărăția cea veșnică a lui Dumnezeu. Este conștient că pe acest pământ suntem călători și este neclintit în credință și nădejde pentru că tăria lui este Domnul Isus Hristos Mântuitorul și cu Duhul Sfânt, ce este prezent în inima sa. 2 Petru cap. 1:4-11.

            Un astfel de creștin cunoaște foarte bine Cuvântul Evangheliei, care-i este temelia credinței lui și lumină pe cărarea vieții și știe care este voia și poruncile lui Dumnezeu, după care trebuie să-și armonizeze și să-și trăiască viața, căci numai așa se ajunge la mântuire și la viața veșnică.

            Domnul, Dumnezeul nostru să ne dea ajutor și putere pentru a trăi o viață de neprihănire și în sfințenie, din dragoste pentru Dumnezeu și dragoste pentru semenii din jurul nostru.

                                                                                                                                 AMIN

August 2012

Olga Bucaciuc