Dragostea –partea a II-a
Poporul lui Dumnezeu sfânt şi neprihănit, cerinţă a legământului

Dragostea este o trăsătură de caracter esenţială a sfinţeniei şi trebuie să caracterizeze pe orice creştin adevărat, pe toţi aceia care au pretenţia că sunt ucenici ai Domnului Hristos şi care fac parte din Biserica lui Dumnezeu de pe pământ. O dată cu încheierea legământului cu Dumnezeu, fiecare ne-am angajat să nu mai trăim la întâmplare ci să trăim o viaţă nouă în totalitate şi sub toate aspectele ei după voia şi după poruncile lui Dumnezeu, o viaţă de credinţă şi de sfinţenie în toată purtarea, datorită dragostei lui Dumnezeu din inima noastră. Căci “Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Romani cap.5:5). Cu alte cuvinte noi avem dragoste deoarece Dumnezeu împreună cu Domnul Isus Hristos locuiesc prin Duhul Sfânt în inimile noastre. Având dragoste înseamnă că avem pe Dumnezeu căci El este dragoste şi avem Duhul Său cel Sfânt, iar inima cu toată fiinţa noastră este un Templu al Său (Ioan cap.14:23; 1Cor. Cap.3:16). Mântuirea ce ne este oferită în dar de Dumnezeu, Tatăl nostru, prin Domnul Isus Hristos, este condiţionată indirect prin răspunsul şi recunoştinţa dragostei noastre (1Ioan cap.4:7,9). Dacă Dumnezeu ne-a iubit şi ne iubeşte în continuare atât de mult, încât pentru mântuirea noastră din păcate, a plătit un sacrificiu şi o jertfă atât de mare, oferindu-ne mântuirea se cuvine să nu stăm nepăsători şi să-I predăm lui Dumnezeu întreaga fiinţă, cu toate simţămintele noastre de credinţă şi de dragoste şi cu dorinţa ca Domnul să ne transforme inima şi să o curăţească de tot ce a fost rău şi să facă din ea Templul Duhului Sfânt (Evrei cap.2:3). Pentru a ajunge să avem acest ideal este nevoie să aducem Domnului rugăciunile sincere şi stăruitoare, cu credinţă şi împreună cu dorinţa de a ne pocăi şi de a trăi cu adevărat aşa cum ne învaţă Cuvântul Său. Să trăim o viaţă de sfinţenie şi de slujire cu lepădare de sine, plăcută Lui. Dumnezeu doreşte din partea noastră ca faptele noastre zilnice să fie de credinţă, de ascultare, de dragoste şi de dreptate în orice situaţie ne-am afla (1Timotei cap.1:5). O vieţuire creştină este determinată de dragostea ce a pus-o Dumnezeu în inima omului care s-a pocăit. Dragostea se manifestă, este simţită şi văzută prin tot comportamentul omului din relaţia Să cu Dumnezeu şi din relaţia cu semenii săi din jur.

Dragostea este primă roadă a Duhului Sfânt care le generează şi le determină şi pe toate celelalte roade conform cu Galateni cap.5:22-23.” Roadă Duhului, dimpotrivă este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Cei ce sunt ai lui Hristos şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.”

Cum ne exprimăm dragostea pentru Dumnezeu?

Manifestări ale dragostei noastre în relaţia cu Dumnezeu

Prima poruncă din Lege este: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău” (Matei cap.22:37).

• La nivelul inimii şi a dorinţelor ne putem arăta iubirea şi dragostea pentru Dumnezeu care să fie mai presus de orice alte dorinţe şi să fie mai mare decât orice alte motive de dragoste. Să nu iubim nimic altceva său pe cineva mai mult decât pe Dumnezeu (Luca cap.14:26).

• La nivelul gândurilor şi al simţămintelor: să avem gânduri curate de adorare, de bucurie, de speranţă, de recunoştinţă şi gânduri de cea mai înaltă preţuire cu laude îndreptate Domnului, Dumnezeu şi Fiului Său, Isus Hristos. Să cugetăm mereu la Dumnezeul nostru iubitor cu credinţă şi încredere deplină în harul Său de mântuire şi în toate făgăduinţele şi lucrările Sale pline de dragoste pentru noi. Cugetând mereu la Dumnezeu, la dragostea Sa pentru noi, la Legea Lui cea Sfântă, ne vom păstra liniştea şi pacea în suflet care ne vor da numai bucurie, fericire şi nădejde (Psalmi cap.1). În felul acesta îl păstrăm pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus Hristos în gânduri şi în inimă. La nivelul tuturor hotărârilor din gânduri să căutăm să fim veghetori şi chibzuiţi, cu acea teamă sfântă de Dumnezeu pentru a nu ne abate şi pentru a nu greşi înaintea Domnului, astfel ca, acţiunile noastre, puse în practică, să fie cele mai bune şi după voia lui Dumnezeu.

• Dragostea lui Dumnezeu să se vadă prin exprimarea preţuirii lucrării şi creaţiunii Sale. Iubind pe Dumnezeu vom iubi şi creaţiunea Sa care Îi aparţine: lumină, soare, căldură, aer, apă, hrană, natura cu toate frumuseţile ei, anotimpuri, vegetaţie, vieţuitoare, păsări, animale şi care ne sunt dăruite de Dumnezeu. Toată creaţiunea lui Dumnezeu ne bucură inima numai dacă ne gândim la flori, pomi fructiferi, verdeaţa din câmpii şi multe altele, sunt motive de laudă şi de a da slavă Marelui nostru Creator. Dumnezeul nostru existent din veşnicie, pentru noi este în primul rând Dumnezeul Creator a tot ce există şi a tot ce are viaţă, căci numai El, împreună cu Fiul Său Isus Hristos, este Izvorul şi Dătătorul de viaţă. Domnul cu milă şi cu puterea Să măreaţă se îngrijeşte să-şi menţină creaţiunea Sa şi se îngrijeşte să satisfacă nevoile vieţii tuturor (Psalmi cap.24:1-2 şi cap.145; Matei cap.6:25,30).

• Dragostea noastră pentru Dumnezeu o exprimăm şi prin vorbire. Vorbele care le spunem totdeauna trebuie să fie cât mai corecte, sincere şi adevărate, provenite dintr-o inimă curată şi să fie după voia lui Dumnezeu. Să avem mereu cuvinte care să exprime respect, laudă şi adorare către Dumnezeu. Cuvinte pentru rugăciuni, cu mulţumiri şi recunoştinţă să înălţăm lui Dumnezeu. Prin cuvintele noastre putem cânta pentru slava şi mărirea lui Dumnezeu, exprimându-ne bucuria şi mulţumirea. Să fim dispuşi totdeauna să vorbim cuvinte care să exprime adevăr şi dreptate despre Dumnezeul nostru. Prin cuvintele noastre să prezentăm Cuvântul Evangheliei.

• Dragostea noastră pentru Dumnezeu să fie văzută prin acţiunile şi faptele de viaţă.

• Zilnic să avem un program şi un timp de comuniune, rugăciune şi închinare pe care să-l aducem înaintea lui Dumnezeu. Deci să ne rugăm lui Dumnezeu zilnic şi de câte ori simţim nevoia.

• Pentru menţinerea unei relaţii vii cu Dumnezeu, pe lângă rugăciune, să ne planificăm şi să folosim din timpul nostru, în fiecare zi, pentru citirea şi studierea Cuvântului Său Sfânt din Biblie. Dacă iubim pe Dumnezeul nostru şi pe Domnul Isus Hristos, Mântuitorul, vom iubi şi vom preţui şi Cuvântul Său cel Sfânt care ne este dăruit ca lumină pentru viaţă, căci ne arată pe unde trebuie să mergem în drumul spre Împărăţia Cerului (Ioan cap.17:6,7,8).

• Să dăm tot interesul pentru această şi să împlinim toate poruncile lui Dumnezeu cu credinţă şi cu toată dăruirea fiinţei noastre. Împlinirea poruncilor să fie fundamentală pentru viaţa noastră. Domnul Isus Hristos ne spune: “Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” (Ioan cap. 14:15).

• Cunoscând şi stăpânind foarte bine învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu şi poruncile Sale le împărtăşim şi altora, făcând lucrarea misionară de vestire a Evangheliei, căutând să-i convingem de salvarea lor. Avem exemplul primilor ucenici care, din dragoste pentru Domul Isus Hristos şi din dragoste pentru semenii lor, s-au consacrat cu totul lucrării lui Dumnezeu pentru mântuirea celorlalte persoane (Matei cap.28:19-20; 1Tes. Cap.1:8).

• Pentru că iubim pe Dumnezeu, iubim şi creaţiunea Sa, respectăm şi ziua de Sabat, ziua a şaptea din săptămână ca zi de închinare, zi sfântă şi binecuvântată de Dumnezeu, ca zi de odihnă. Ziua sfântă de Sabat este ziua Domnului şi pentru noi reprezintă un memorial şi o aducere aminte permanentă că Dumnezeu este Creatorul, căci o dată cu acesta zi Domnul a terminat toată creaţiunea Sa (Geneza cap.2:3; Exod cap.20:8-11).

• Participăm la slujbele de închinare, programate în ziua lui cea sfântă, din Casa Domnului, împreună cu toată biserica. Aici ne aducem aportul de slujire cu toată bucuria şi cu încrederea prezenţei lui Dumnezeu prin Duhul Său cel Sfânt. Înălţăm rugăciuni cu mulţumiri şi laude lui Dumnezeu. Cântăm cu toată inimă pentru slava şi lauda Lui. Învăţăm şi suntem cu luare aminte la învăţăturile din Cuvântul Evangheliei ca, plecând de aici, să căutăm să înaintăm pe calea Domnului, să creştem în credinţă şi în împlinirea poruncilor şi a voinţei lui Dumnezeu.

• Noi trebuie să iubim pe Dumnezeu şi lucrările Sale mai presus de orice şi să avem acea putere de dragoste în inimă şi în fiinţă noastră încât nimic să nu ne poată despărţi de dragostea lui Dumnezeu (Romani cap.8:33-37). Dacă rezistăm încercărilor şi ispitelor vieţii şi rămânem tari în dragostea noastră pentru Dumnezeu, în hotărârea noastră de slujire şi în credincioşia noastră faţă de El şi de Răscumpărătorul nostru, prin aceasta suntem mai mult decât biruitori.

Ceea ce ne dă puterea de a rezista şi răbda în diferitele încercări şi chiar să fim în stare să ne bucurăm în momentele de criză ale vieţii, este nădejdea în Dumnezeu, care nu ne înşeală, şi puterea dată de Duhul Sfânt (Romani cap.5:11). Se cuvine să slujim pe Dumnezeu cu scumpătate şi cu toată dăruirea fiinţei noastre ca o dovadă a dragostei noastre pentru El!

Amin!

Septembrie, 2010

Olga Bucaciuc, Suceava